Această postare nu este despre animale așa cum v-am obișnuit ci despre falimentul moral și profesional pe care îl trăim!

Un moment tragic. Încă unul și probabil nu ultimul în urma unei interacțiuni cu un urs. Fără dubiu produce suferință. Nu știm ce este în sufletul familiei și prietenilor Dianei, nu există explicații sau unitate de măsură pentru suferința asta. Dar cumva ea ne face să ne simțim propria vulnerabilitate, să ne gândim dacă și cum putem evita asemenea accidente. Dar la noi …. nu merge așa!

Am asistat zilele astea la un spectacol grotesc al unor lideri de opinie, politicieni, ființe din instituții care s-a urcat din nou (și nu e prima dată când se întâmplă) pe suferință pentru a justifica decizii administrative care nu au sens decât dacă ai un interes de grup specific sau dacă ai o fixație cognitiva pe care nu poți să o depășești fie pentru că nu ai capacitatea fie pentru că pierzi susținerea sistemului politic, administrativ și chiar social.

Considerăm că este execrabil, lipsit de moralitate, de etică profesională, de bun simț și de empatie faptul că poze cu trupul parțial expus al tinerei Diana au fost distribuite pe grupuri private de whatsapp, facebook, signal și altele. Nu e prima dată când corpurile oamenilor uciși de urși sunt distribuite fără discernământ, dar acum au ajuns aproape peste tot. Este evident că ele au plecat din instituțiile statului, au fost distribuite cel mai probabil de mai multe persoane din cadrul autorităților statului.

Credem că aceste ființe lipsite de empatie ar trebui să fie trase la răspundere din cel puțin două motive:

• au făcut acest lucru, cel mai probabil, fără a avea acceptul familiei
• aceste imagini au fost distribuite, credem noi, intenționat tocmai pentru a terifia.

Gestul nu rămâne fără efecte psihologice asupra celor care au văzut aceste poze. Poate fi considerată diseminarea acestor imagini o formă de abuz psihologic? Credem că da, deoarece folosirea intenționată a pozelor cu scopul de a îngrozi și a terifia oamenii pentru a justifica decizii administrative și politice poate fi considerată un abuz. Ca dovadă exista reguli clare de distribuire a acestora în mediul public.

Un al aspect al grotescului vine din ipocrizia celor care folosesc suferința ca unealtă. În contextul unui accident sângeros, groaznic, teribil reacțiile sunt radicale, se convoacă parlamentarii din vacanța (credem noi – prea lungă) pentru a aproba legi făcute pentru interese specifice ale unor speciali.

Teatru ieftin! Ipocrizia vine din faptul că pentru poluarea din orașe care omoară încet-încet oameni într-un mod mai puțin șocant, dar la fel de tragic de cancer, de boli de plămâni, de boli cardiovasculare nu s-a convocat niciodată o sesiune extraordinară a Parlamentului. Legislația tărăgănează prin sertarele ministerului, deciziile de la nivel local nu pot fi luate din cauza că influențează interesele grupurilor imobiliare sau a investitorilor.

Cum să te opui unui discurs manipulator, propagandistic care se hrănește din suferința și frica noastră a tuturor pentru a promova niște interese care nu au nicio legătură cu siguranța noastră ca turiști, ca fermieri, ca părinți și cetățeni? Nu putem!

Dar putem să spunem că nu de mărimea populației de urși depinde siguranța traseelor turistice, siguranța fermelor, siguranța la margine de drum, siguranța pe autostradă, siguranța în orașe sau oriunde mai existăm. În Valea Prahovei, există urși habituați, urși problemă de cel puțin 40 de ani. Problema nu e nouă, și nu e generată de faptul populația de urși din România a crescut. Nu există nicio legătura între urșii din Valea Prahovei și mărimea populației de urs în România. Problemele din Valea Prahovei nu se rezolvă prin legi pentru interesele unor speciali ci prin intervenții clare și asumate la nivel local. Putem începe prin reducerea atractanților, amenajarea optimă a traseelor, scoaterea urșilor habituați din zonă fie prin mutarea lor în sanctuare fie prin împușcare, prin stabilirea de reguli clare de acces pe trasele turistice și pedepse mari pentru nerespectarea acestora deoarece neglijența sau prostia unuia poate însemna accidentul altuia.

Plini de emoție îi vedem cum repetă pe unde au ocazia ”Viața omului e mai importantă decât orice” !

E mantra după fiecare eveniment tragic. E mai importantă decât un infrigement, decât un urs, decât un scaun sau bani. Dar fi ideal să nu uite că asta e valabil în toate cazurile în care oamenii mor din cauza incompetenței, a intereselor financiare, sau a deciziilor administrative greșite. Are aceeași valoare dacă un om este omorât de poluarea din orașe, de lipsa infrastructurii, de lipsa medicamentelor, sau omorât de un urs.

Asta ar trebui să țină minte autoritățile statului!!!!!